,,Copiii cu handicap locomotor "

                                                         

             Copiii cu dizabilităţi nu sunt handicapaţi prin definiţie, ci sunt copii cu nevoi speciale, ce trebuie înţeleşi, iar nu catalogaţi. Centrele de plasament pentru copiii din România sunt în continuă schimbare, dar acest lucru nu înseamnă, neapărat, că vorbim şi de creşterea calităţii serviciilor oferite. Acest sistem de protecţie socială din România, după douăzeci de ani de tranziţie, este încă rudimentar şi nu răspunde nevoilor persoanelor cu dizabilităţi. De asemenea, se simte nevoia unui serviciu de consiliere destinat părinţilor care au un copil cu dizabilităţi, pentru informare şi sprijin. Un copil cu dizabilităţi este de două ori mai vulnerabil şi mai sensibil decât un adult cu dizabilităţi, deoaece este mai expus la a fi judecat de ceilalţi copii, care pot fi uneori aspri când vine vorba de diferenţe de ordin fizic sau psihic. În general, un copil are nevoie de protecţie, iubire, suport, aprobare, încurajare şi atenţie, însă copilul cu dizabilităţi simte nevoia să ştie că nu este respins din cauzanevoilor sale speciale.

           Scopul proiectului „Și eu sunt la fel ca tine!”urmărește combaterea discriminării asupra persoanelor cu handicap,în special a copiilor cu handicap locomotor. Prin obiectivele propuse se urmărește  facilitarea” accesului” la o viață mai bună pentru acești copiii. Dorim să le arătăm oamenilor că și copiii  cu handicap sunt copiii care au dreptul la educație,au dreptul la o copilărie fericită,la fel cum beneficiază și ceilalți copii.

          Misiunea noastră este de a conștientiza și informa opinia publică în privința stigmatizării copiilor cu handicap locomotor.

           Toţi copiii trebuie să beneficieze de o educaţie care promovează egalitatea şi nondiscriminare în drepturiAceastă educaţie trebuie să se bazeze pe formarea fiecărui individ în parte, o pregătire a copilului pentru viaţa sa de adult, care va avea copii la rândul său.

 De asemenea, educaţia individuală a fiecărui copil cu nevoi speciale în parte trebuie să permită adaptarea procesului educaţional în sine, pliindu-se pe necesităţile copilului .

         Am ales această temă deoarece oamenii au deseori tendința de a discrimina copiii cu handicap stopându-le șansa de a se dezvolta într-un mod armonios încă din primii ani de viața. Sunt încălcate drepturile în special cel  la educație. Acești copii sunt descurajați de către persoanele competente, uneori neavând acces la școli sau grădinițe normale .Autoritățile preferă să le ofere o indemnizație acestor persoane dezavantajate care este insuficientă pentru asigurarea traiului de zi cu zi,în loc să investească în educația lor,oferindu-le posibilitatea de a se dezvolta atât în plan social cât și în plan profesional diminuându-le șansa de a se descurca singuri. Noi,ca societate, trebuie să sprijinim din toate punctele de vedere acești copiii deoarece ei reprezintă viitorul. Dacă putem să le oferim ocazia de a fi independenți,acest lucru nu poate fi refuzat.Insistăm pe aceast aspect datorită faptului că autoritățile competente ignoră creareea unor inovații sau strategii pentru a le crea oportunități de a fi persoane capabile de a se descurca singure ,fără a fi o „povară”pentru societate.

             Un handicap e legat de o deficiență care poate fi mentală, fizică sau senzorială. Această deficiență determină limitări funcționale și/sau probleme sociale.
Handicapurile au în comun unele caracteristici, dintre care permanența sau durabilitatea; cel mai des, handicapul e pe viață, chiar dacă există handicapuri care se instalează progresiv sau au o evoluție discontinuă.

                   Se disting mai multe tipuri de handicap:

handicapuri mintale și psiho-afective: se caracterizează prin dificultăți mintale sau psihice în înfruntarea situațiilor vieții de zi cu zi;
- handicapurile motorii: se definesc prin disfunctța sau reducerea activității fizice ale unui individ și afectează membrele, trunchiul sau capul;
- handicapurile senzoriale: afectează vederea și auzul.

                  Un copil se pregăteşte pentru viaţă, învaţă să se descurce în anumite situaţii, creşte şi se descoperă pe sine, însă un copil cu dizabilităţi, pe lângă toate acestea, trebuie să lupte cu el însuşi şi uneori şi cu cei din jurul său. Putem recunoaşte faptul că România încă nu dispune de mijloacele materiale, de interesul şi consideraţia atât de necesare sistemului de întrajutorare a persoanelor cu dizabilităţi. De asemenea, părinţii care au un copil cu dizabilităţi şi se confruntă cu o mulţime de probleme legate de situaţia materială, de multe ori aceste dificultăţi fiind cauzate chiar de sistem şi care nu pare să fie de partea persoanelor pe care, culmea, le protejează. De multe ori societatea pune ştampila pe copilul care se confruntă cu un handicap psihic, în loc să-i creeze acel mediu propice dezvoltării capacităţilor şi abilităţilor de a avea o anumită independenţă.

            Un stereotip este un concept sau imagine simplificată şi/sau standardizată, care este comună unor oameni referitor la un alt grup. Stereotipurile pot fi pozitive sau negative şi sunt generalizate de cunoașterea minimă sau limitată a unui grup de oameni. Aceste concepţii simpliste, opinii sau imagini, sunt bazate pe atribuţiile ce le au în comun membrii unui alt grup. Stereotipurile  sunt dăunătoare în sensul lor, ei fac rău prin prejudecată şi discriminare.

              Istoric, oamenii cu dizabilităţi au fost un stereotip realizat în diferite moduri. Unele din aceste stereotipuri a fost etichetarea persoanelor cu dizabilităţi, etichetare care persistă încă în mintea oamenilor. Informaţii incomplete, percepţii greșite, izolare şi segregarea au perpetuat multe stereotipuri. Vizualizarea unei persoane cu dizabilităţi sau a unui grup de persoane cu dizabilităţi ţinând cont de limitele stereotipice ne face să vedem ce putem aștepta şi cum putem răspunde.

Unele stereotipii referitoare la portretul persoanelor cu dizabilităţi este format din:

• jalnic şi patetic
• caraghios/ ţinta glumelor
• povara
• incapabil de a participa în viaţa de zi-cu-zi

Oamenii cu dizabilităţi sunt diferiţi de persoanele care nu au dizabilităţi. Atașarea unei etichete cum ar fi “schiop” unui grup de oameni nu înseamnă ca toţi sunt la fel şi multe din acestea sugerează că în ochii unor persoane nu sunt plăcuţi.

          Pot exista situaţii în şcoală când copiii cu dizabilităţi pot fi pedepsiţi de cadrele didactice mai puţin informate în legătură cu problemele pe care respectivii copii le au. De aceea pentru evitarea unor astfel de situaţii neplăcute, părinţii trebuie să informeze toate cadrele didactice, dar şi conducerea şcolii trebuie să organizeze anumite cursuri cu privire la aceste probleme extrem de complexe şi de actualitate.

Drepturile copiilor cu dizabilitati potrivit legislatiei romanesti in vigoare :

 au acces liber si egal în orice institutie de învătământ obisnuit;
  pregătirea scolară la domiciliu a copiilor cu handicap, nedeplasabili, pe durata învătământului obligatoriu prevăzut de lege;
  alocatie de stat pentru copiii cu handicap, în conditiile si în cuantumul prevăzute de lege;
  alocatie de întretinere pentru copiii cu handicap, aflati în plasament familial sau încredintati, potrivit legii, unei familii ori persoane sau unui organism privat autorizat;
  locuri de odihnă gratuite în tabere pentru copiii prescolari, elevi si studenti cu handicap, o dată pe an;
  asistent personal pentru copilul cu handicap grav;
 fiindcă bilete de intrare la spectacole, muzee, manifestări artistice si sportive, în aceleasi conditii ca pentru elevi si studenti sau militari în termen;
  asistentă medicală pentru copilul cu handicap, în conditiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, cu modificările si completările ulterioare;
  obtinerea gratuită a protezelor, cârjelor, ghetelor ortopedice, cărucioarelor din Fondul de asigurări sociale de sănătate, gestionat de casele de asigurări de sănătate de care asiguratul apartine, si asigurarea, cu prioritate si în conditii avantajoase, a aparatelor auditive si a implanturilor cardiace;
  gratuitatea transportului urban cu mijloace de transport în comun de suprafată sau cu metroul, pentru copiii cu handicap accentuat si grav si pentru asistentii personali ai acestora;
 f gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu tren de persoane, clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, în limita a 12 călătorii dus-întors pe an pentru copiii cu handicap grav si pentru asistentii personali ai acestora si în limita a 6 călătorii dus-întors pe an pentru copiii cu handicap accentuat si pentru însotitorii acestora;
  alocatie lunară de hrană pentru copiii bolnavi de SIDA, calculată pe baza alocatiei zilnice de hrană stabilite pentru consumurile colective din unitătile sanitare publice.

Obiective:

1. Dezvoltarea capacităţii persoanelor cu dizabilităţi de a-şi valorifica potenţialul propriu;
2. Facilitarea accesului la o formă de educaţie în colectivitate pentru fiecare persoană cu dizabilităţi, adecvată vârstei şi nevoilor individuale;
3. Creşterea capacităţii familiilor persoanelor cu dizabilităţi de a face faţă situaţiilor problematice;
4. Creşterea eficienţei în cooperarea dintre specialiştii implicaţi în programele de asistenţă socială pentru persoanele cu dizabilităţi;
5. Întărirea solidarităţii sociale faţă de persoanele cu dizabilităţi şi grupurile acestora;
6. Ridicarea gradului de participare socială a persoanelor cu dizabilităţi prin accesul mai uşor la serviciile şi programele comunitare.

           În opinia noastra sistemul de protecţie al persoanelor cu handicap locomotor trebuie adaptat după nevoile şi dificultăţile cu care se confruntă aceste persoane şi familiile lor. Persoanele cu nevoi speciale care îşi cer drepturile şi familiile acestora se confruntă cu mari dificultăţi în ceea ce priveşte respectarea lor.

           Noi ne propunem să avem un impact asupra populației și autorităților locale prin intermediul campaniei noastre de informare și conștientizare privind ignoranța și superficialitatea cu care sunt tratați copiii cu handicap locomotor. Sperăm să avem efectul dorit asupra grupului-țintă ,astfel reușind să diminuăm discriminarea atât în rândul copiilor cu handicap locomotor cât și în rândul persoanelor cu dizabilități în general. În cazul informării cadrelor didactice, privind nevoile copiilor cu handicap locomotor  dorim să încurajam facilitarea  accesului acestora spre educație diminuând astfel riscul de a fi judecați ca fiind persoane incapabile din punct de vedere al capacităților intelectuale.
                                                                    Campanie realizata de  : Morosanu Sebastian
                                                                                                       
Spram ca pe viitor totii cei aflati  in cauza sa li se acorde o sansa :